Fapte bune.

Deci. Nu va mai suport!
Când eşti bun.... eşti...cuum ?! Daaa...aţi ghicit!!

Când eşti bun, eşti luat de fraier.

Oh, wow! Serios?!
Te-ai gândit că eşti luat de fraier, pentru că... eşti fraier ? Şi nu bun ?

Deci, vine cam aşa..
Faptele bune sunt fapte bune. Atât. Mergi pe stradă, vezi un om al străzii, îi dai ceva de mâncare, te simţi împlinit, mergi mai departe.

De ce ai aşteptări ??

Shakespeare zicea că aşteptarea este rădăcina tuturor durerilor de inima.

Nu hrăneşti un câine sau un copil pe stradă ca să primeşti ceva în schimb. O faci pentru că aşa ai tu chef. Aşa simţi tu.

E valabil acelaşi lucru chiar şi atunci când ajuţi un prieten! Da, da..

Dacă faci o fapta bună şi aştepţi ceva în schimb, atunci faci o afacere, nicidecum o fapta bună.

Ne-am înţeles?

Fapta bună o faci pentru tine! Mhm? Ce zici ?
Adică, dacă tu simţi să salvezi un om de la înec, îl salvezi şi aia e.

Faptele bune se fac pentru noi. Pentru a ne simţi împliniţi. Să fim mai buni.

Nu te ia nimeni de fraier. Tu fă-ţi treaba ta şi lasă fraieritul pentru alţii.